IMAP sau POP3: IMAP șterge emailurile de pe server?

Da, atunci când ștergi un mesaj: IMAP șterge emailul de pe server și, prin urmare, din fiecare aplicație conectată. Serverul păstrează singura copie reală a emailurilor tale, iar fiecare aplicație lucrează pe ea, așa că citirea sau descărcarea unui mesaj nu elimină nimic, dar ștergerea lui într-o aplicație îl șterge din toate. Majoritatea aplicațiilor îl mută mai întâi într-un dosar Trash (Coș), de unde îl mai poți recupera, iar Gmail de obicei îl arhivează în All Mail (Toate mesajele). La alegerea IMAP sau POP3, diferența e aici: POP3 descarcă emailurile pe un singur dispozitiv și, în funcție de setări, poate șterge copia de pe server. Dacă vrei emailurile de pe aliasurile unui domeniu pe care îl deții într-o aplicație care nu poate șterge nimic, CatchNone citește acea cutie poștală doar pentru citire, prin IMAP sau JMAP, și nu marchează, nu mută și nu șterge niciodată vreun mesaj de pe server, pe iPhone, iPad și Mac.

IMAP șterge emailurile de pe server în toate aplicațiile?

Da, deși de obicei mai întâi în Coș, nu definitiv. Standardul IMAP (Internet Message Access Protocol) actual, RFC 9051, descrie IMAP ca pe un mod de a lucra cu „dosare de mesaje aflate la distanță” ca și cum ar fi locale. Aplicațiile IMAP chiar descarcă mesaje: telefonul, laptopul și webmailul pot păstra fiecare copii în cache, pentru viteză și pentru citire offline, dar aceste copii urmează serverul. Când un mesaj dispare de pe server, dispare din fiecare aplicație la următoarea sincronizare.

Ștergerea are doi pași: marcarea, apoi eliminarea (expunge)

1. Aplicația setează indicatorul \Deleted pe mesaj. Mesajul este marcat pentru eliminare, dar încă există.
2. Comanda EXPUNGE sau închiderea dosarului cu CLOSE elimină definitiv toate mesajele marcate din acel dosar.

Până la al doilea pas, dacă scoți indicatorul, mesajul revine. Aplicațiile desktop mai vechi făceau acest lucru vizibil: ajutorul Microsoft pentru Outlook 2010 arată mesajele IMAP marcate pentru ștergere tăiate cu o linie până când sunt eliminate definitiv, după care „sunt șterse de pe serverul de email IMAP și nu mai pot fi restaurate”.

Ștergerea înseamnă de obicei „mutare în Coș”

Majoritatea aplicațiilor actuale mută în schimb mesajul șters într-un dosar Coș de pe server. În termeni IMAP, de obicei este un MOVE: o copiere, un indicator \Deleted și o eliminare, făcute ca un singur pas. Fiecare dispozitiv vede mesajul în Coș, iar mesajul dispare definitiv doar când Coșul este golit, de tine, de aplicație sau de furnizor. În prezent (septembrie 2026), Gmail șterge definitiv mesajele din Coș după 30 de zile, iar ghidul Apple pentru Mail pe iPhone precizează că iCloud nu păstrează mesajele șterse mai mult de 30 de zile, indiferent de configurarea iPhone-ului.

Gmail: etichete, nu dosare

Gmail le prezintă aplicațiilor IMAP etichetele sale ca dosare, cu dosare de sistem precum All Mail (Toate mesajele), Spam și Trash (Coș) sub [Gmail]. Ștergerea dintr-un dosar-etichetă elimină de obicei doar eticheta respectivă. Ghidul Google pentru setările IMAP spune: „Mesajele pe care le ștergi dintr-un dosar IMAP le găsești în eticheta «All Mail» din Gmail.” De asemenea, te avertizează să nu direcționezi mesajele șterse din aplicație către Coșul din Gmail, pentru că „vor fi șterse definitiv din Gmail în 30 de zile”. Setările Gmail pentru ștergerea pe server sunt în tabelul de mai jos.

Outlook șterge emailurile IMAP de pe server?

Da. Când Outlook este conectat prin IMAP, lucrează pe copia de pe server ca orice altă aplicație, așa că o ștergere făcută acolo ajunge pe fiecare dispozitiv; unele versiuni mai vechi afișează mai întâi mesajul tăiat, cum am descris mai sus. Dacă ai o cutie poștală Outlook.com sau Hotmail, serverul IMAP este outlook.office365.com, pe portul 993, iar Microsoft cere autentificare modernă (OAuth2). Din 16 septembrie 2024, aplicațiile care trimit doar un nume de utilizator și o parolă nu mai funcționează cu conturile Outlook.com și Hotmail.

Unde ajung emailurile șterse în aplicațiile uzuale

Unele opțiuni ocolesc Coșul: None pe Mac, Remove it immediately în Thunderbird și setarea Gmail de ștergere definitivă. În afara Gmail, la fel face și Just mark it as deleted din Thunderbird: mesajul rămâne marcat până când dosarul este curățat (expunge), apoi dispare. Implicit, Thunderbird folosește Coșul; pentru conturile Gmail, Google recomandă Just mark it as deleted, cu ambele casete „on Exit” debifate. Ultimul cuvânt îl are furnizorul: ghidul Apple pentru Mac spune că, dacă serverul este setat să șteargă mesajele mai vechi, acestea sunt șterse „indiferent cum modifici această opțiune”.

Dacă citești un email într-o altă aplicație, apare citit peste tot?

Cu IMAP, da. Starea de citit este indicatorul \Seen, stocat pe server, așa că se sincronizează la fel ca o ștergere. O aplicație care descarcă un mesaj cerând BODY[] îl marchează ca citit. Una care cere BODY.PEEK[] îl lasă cum era și poate seta ea însăși \Seen atunci când deschizi mesajul.

JMAP, protocolul mai nou prezentat mai jos, sincronizează starea de citit în același fel. POP3 nu are deloc stare de citit, așa că fiecare dispozitiv o ține pe a lui. Excepția este Gmail, ale cărui setări POP pot marca drept citită copia din Gmail atunci când o altă aplicație o descarcă.

IMAP sau POP3: care îți păstrează emailurile pe server?

IMAP le păstrează pe server prin concepție. POP3 (Post Office Protocol versiunea 3, numit de obicei simplu POP; RFC 1939) a fost creat pentru rolul opus: „în mod normal, emailurile sunt descărcate și apoi șterse”.

Și POP șterge în doi pași. Comanda DELE doar marchează un mesaj, iar serverul îl elimină când aplicația încheie sesiunea cu QUIT. „Leave messages on server” (păstrează mesajele pe server) este o setare a aplicației. Standardul o numește o „versiune slabă” a ceea ce face IMAP, iar un server poate să nu o respecte. Ce se întâmplă cu copia de pe server depinde de aplicație și de furnizor:

• Thunderbird: conturile POP noi configurate cu asistentul de conturi din Thunderbird păstrează implicit emailurile pe server cel mult 14 zile, iar ștergerea locală a unui mesaj șterge și copia de pe server.
• Gmail: setările POP oferă Keep Gmail’s copy in the Inbox (păstrează copia Gmail în inbox), Mark Gmail’s copy as read (marchează copia Gmail ca citită), Archive Gmail’s copy (arhivează copia Gmail) sau Delete Gmail’s copy (șterge copia Gmail).
• Yahoo: accesul POP „descarcă copii ale emailurilor tale, astfel încât le poți muta și șterge în aplicație fără să afectezi emailurile originale”.

Folosește IMAP, dacă nu ai un motiv anume să n-o faci. POP se potrivește când vrei ca un singur computer să dețină singura copie, de exemplu ca să descarci emailurile unui cont vechi înainte să-l închizi, și ai backup pentru acel computer.

Nu știi dacă aplicația ta folosește un cont IMAP sau POP3? Verifică setările de server ale contului: portul 993 sau 143 înseamnă IMAP, iar 995 sau 110 înseamnă POP. Exchange și Microsoft Graph sunt protocoalele proprii ale Microsoft, separate de amândouă.

Ce furnizori oferă IMAP sau POP3

Numele serverelor și porturile, valabile în septembrie 2026:

Ce înseamnă accesul IMAP doar pentru citire

Accesul IMAP doar pentru citire înseamnă că aplicația deschide un dosar cu EXAMINE în loc de SELECT și descarcă mesajele cu BODY.PEEK[] în loc de BODY[]. Nimic din cutia poștală nu se schimbă: niciun mesaj nu este marcat ca citit, semnalizat, mutat sau șters. Un client de email doar pentru citire este orice aplicație care se limitează la aceste comenzi.

Diferența se vede în răspunsul serverului. Aceste două schimburi sunt exemplele din RFC 9051 (C: este aplicația, S: serverul, iar blurdybloop este numele de dosar folosit ca exemplu în standard):

C: A142 SELECT INBOX
S: * 172 EXISTS
S: * OK [UIDVALIDITY 3857529045] UIDs valid
S: * OK [UIDNEXT 4392] Predicted next UID
S: * FLAGS (\Answered \Flagged \Deleted \Seen \Draft)
S: * OK [PERMANENTFLAGS (\Deleted \Seen \*)] Limited
S: * LIST () "/" INBOX
S: A142 OK [READ-WRITE] SELECT completed

C: A932 EXAMINE blurdybloop
S: * 17 EXISTS
S: * OK [UIDVALIDITY 3857529045] UIDs valid
S: * OK [UIDNEXT 4392] Predicted next UID
S: * LIST () "/" blurdybloop
S: * FLAGS (\Answered \Flagged \Deleted \Seen \Draft)
S: * OK [PERMANENTFLAGS ()] No permanent flags permitted
S: A932 OK [READ-ONLY] EXAMINE completed

Ultima linie a fiecărui răspuns arată cum este deschis dosarul: [READ-WRITE] sau [READ-ONLY]. PERMANENTFLAGS enumeră indicatorii pe care aplicația îi poate modifica permanent: în aceste exemple, \Deleted, \Seen și cuvinte-cheie noi (\*) după SELECT, și niciunul după EXAMINE. Într-un dosar deschis cu EXAMINE, standardul nu permite „nicio modificare a stării permanente a cutiei poștale, inclusiv a stării specifice fiecărui utilizator”, iar închiderea lui nu elimină nimic.

Serverul impune accesul doar pentru citire?

Prin IMAP și pentru propria cutie poștală, doar când aplicația cere asta. După EXAMINE, serverul menține acel dosar doar pentru citire pe durata sesiunii. Tot restul rămâne în mâinile aplicației:

• Cu aceleași date de autentificare se poate trimite oricând SELECT în loc.
• EXAMINE acoperă un singur dosar. Comenzile la nivel de cont, precum DELETE (un dosar întreg), RENAME și APPEND, funcționează în continuare.
• BODY.PEEK[] ține exclusiv de alegerea aplicației.

Un server poate impune accesul doar pentru citire și prin drepturi de acces (RFC 4314), dar acestea se folosesc pentru cutii poștale partajate și delegate. Gmail, Outlook.com, iCloud și Fastmail nu documentează nicio autentificare IMAP doar pentru citire la propria cutie poștală; cel mai apropiat lucru este tokenul JMAP doar pentru citire de la Fastmail, descris mai jos.

Ce permite parola sau autentificarea ta

Fastmail îți permite să limitezi o parolă pentru aplicație după tipul de date, dar nu documentează nicio opțiune doar pentru citire. Permisiunea Google doar pentru citire există numai pentru propriul său Gmail API, nu și pentru IMAP. Așa că, atunci când o aplicație spune că este doar pentru citire, ai încredere în aplicație, nu în parolă.

Cum testezi în siguranță o aplicație de email nouă

1. Alege IMAP (sau JMAP), nu POP. O aplicație POP poate scoate emailurile de pe server pe măsură ce le descarcă. O aplicație IMAP lasă emailurile unde sunt, deși ștergerile se sincronizează în continuare (pasul 4).
2. Folosește un token doar pentru citire, dacă furnizorul și aplicația permit. Funcționează doar cu aplicațiile care se conectează prin JMAP. La Fastmail, mergi la „Settings” → „Privacy & Security” → „Connected apps & API tokens” → „Manage API tokens” → „New API token”, alege JMAP și selectează Read-only access (acces doar pentru citire) și Email, nimic altceva (ghidul Fastmail pentru tokenuri API). Ghidul nostru despre Fastmail arată pas cu pas cum creezi tokenul. În septembrie 2026, tokenurile API nu sunt disponibile în planul Basic de la Fastmail.
3. Altfel, dă-i o parolă proprie pentru aplicație. Astfel poți revoca mai târziu doar acea parolă, fără să atingi celelalte aplicații. Pentru iCloud, creeaz-o la account.apple.com → „Autentificare și securitate” → „Parole specifice aplicațiilor”; ghidul nostru despre parola specifică aplicației iCloud explică pașii. Pentru Gmail ai nevoie de Verificarea în doi pași, iar Google preferă Sign in with Google acolo unde aplicația îl oferă; vezi Parolele pentru aplicații Gmail și setările IMAP.
4. Imediat după ce adaugi contul, înainte să ștergi ceva, verifică-i setarea de ștergere. Folosește tabelul de mai sus: alege Coșul sau arhiva (pentru Gmail, urmează sfatul Google de mai sus în locul Coșului) și evită None, Remove it immediately și, în afara Gmail, Just mark it as deleted, până când ai încredere în aplicație.
5. Testează cu un mesaj de care nu ai nevoie. Trimite-ți unul, deschide-l în noua aplicație și vezi dacă apare ca citit în aplicația ta obișnuită. Apoi șterge-l în noua aplicație și vezi unde ajunge.
6. Revocă parola când nu mai folosești aplicația. Pagina Apple despre parolele specifice aplicațiilor explică opțiunile Remove (eliminare) și Revoke All (revocarea tuturor). Parolele Google se gestionează la myaccount.google.com/apppasswords, după cum explică pagina de ajutor Google despre parolele pentru aplicații.

JMAP față de IMAP, pe scurt

JMAP (JSON Meta Application Protocol) este un protocol de email mai nou pentru același rol, publicat în 2019 ca RFC 8620 și RFC 8621, cu un inginer de la Fastmail ca autor principal. Trimite JSON prin HTTPS în locul comenzilor text din IMAP, iar fiecare cerere trebuie să folosească TLS 1.2 sau o versiune mai nouă. Prezentarea IETF descrie IMAP drept „mare consumator de resurse” și prea puțin potrivit pentru rețelele mobile.

În ce privește ștergerea și starea de citit, modelul îți va fi cunoscut:

• Un email poate fi în mai multe cutii poștale deodată, cam ca etichetele din Gmail.
• Ștergerea înseamnă de obicei mutarea lui în cutia poștală cu rolul de Coș. „Distrugerea” (destroy) îl elimină din toate cutiile poștale.
• Starea de citit este cuvântul-cheie $seen, versiunea JMAP a lui \Seen.
• Serverul îi spune fiecărei aplicații dacă întregul cont este doar pentru citire.

Contează pentru tine? Doar dacă furnizorul tău oferă JMAP și aplicația ta îl acceptă. Fastmail îl oferă în planurile peste Basic. Dintre aplicații, Thunderbird pentru desktop nu îl acceptă încă, deși anunțul din 2 septembrie 2026 spune că echipa e optimistă că îl va adăuga mai târziu. Oricum ar fi, ștergerile se sincronizează exact ca în IMAP.

Portul IMAP 993 este sigur? Ce este STARTTLS?

Da, în timpul transferului. Pe portul 993, IMAP este criptat de la primul octet: conexiunea începe cu un handshake TLS, același tip de protecție pe care HTTPS îl oferă unui site. Asta se numește TLS implicit. Portul 143 este portul IMAP necriptat, pe care o aplicație poate securiza conexiunea cu comanda STARTTLS.

Standardele preferă acum portul 993. RFC 8314 (2018) recomandă pentru aplicațiile de email TLS implicit în locul STARTTLS, cu TLS 1.2 sau o versiune mai nouă, iar RFC 9051 cere ca fiecare server construit după standardul actual să ofere TLS implicit. Un studiu prezentat la USENIX Security în 2021 a găsit peste 40 de vulnerabilități STARTTLS în clienți și servere de email și aproximativ 320.000 de servere (2%) expuse la injectarea de comenzi. Multe au fost remediate după ce au fost raportate, dar autorii au concluzionat că STARTTLS „ar trebui evitat”. Fastmail nu îl oferă pentru IMAP sau POP, iar Gmail și iCloud cer o conexiune criptată (SSL/TLS) pe portul 993.

TLS protejează conexiunea, nu mesajul stocat, și nu este criptare end-to-end; o spune chiar RFC 8314. Așadar, portul 993 îți protejează parola și emailurile pe drum, și nimic mai mult. Punctele slabe sunt parola (folosește autentificarea cu doi factori și parole pentru aplicații) și ce face fiecare aplicație cu accesul pe care i-l dai.

Un client doar pentru citire pentru aliasurile tale: CatchNone

CatchNone este un client doar pentru citire exact în sensul de mai sus, construit pentru aliasuri de email pe un domeniu pe care îl deții. Prin IMAP (TLS implicit, portul 993 ca valoare prestabilită) deschide doar inboxul cu EXAMINE și descarcă mesajele cu BODY.PEEK[]; prin JMAP folosește un token de acces. Nu marchează, nu mută și nu șterge niciodată nimic pe serverul tău, așa că niciuna dintre ștergerile din acest articol nu poate porni de la el. Îți citește cutia poștală direct de pe dispozitiv, iar acele emailuri nu trec niciodată prin serverele CatchNone.

Fiecare magazin, newsletter sau cont primește propriul alias, iar fiecare mesaj e marcat cu aliasul la care a ajuns, așa că o adresă divulgată sau vândută iese la iveală. CatchNone este conceput doar pentru primire: emailurile de la înscrieri rămân în aplicația sa, separat de inboxul principal. Planul Gratuit include până la 10 aliasuri pe propriul domeniu, iar Lite și Premium nu au limită. Dacă preferi să renunți la domeniu și la cutia poștală, Premium adaugă adrese @catchnone.com, fără nimic de configurat.

Parola sau parola pentru aplicație pe care o introduci are în continuare acces complet: „doar pentru citire” descrie felul în care se comportă aplicația, nu ce permit datele de autentificare. Nu există POP3, Exchange, STARTTLS sau autentificare OAuth, așa că Outlook.com și Hotmail probabil nu pot fi conectate, iar Gmail necesită o parolă pentru aplicație. Emailurile domeniului tău trebuie să ajungă mai întâi în acel inbox, de obicei printr-o adresă catch-all (de tip „umbrelă”) la un furnizor de găzduire email care acceptă catch-all; emailurile puse în spam sau mutate de o regulă nu apar. Descarcă CatchNone pentru iPhone, iPad și Mac.

Întrebări frecvente

Ce înseamnă „ștergere de pe server”?

Serverul furnizorului tău deține copia principală a emailurilor; aplicațiile tale dețin copii. Cu IMAP, orice ștergere este o ștergere pe server, de obicei prin Coș. Cu POP, depinde de o setare: după descărcare, aplicația fie lasă copia de pe server, fie o elimină.

Am șters un email din greșeală. Îl pot recupera?

De obicei, dacă te miști repede. Caută în dosarul Trash (Coș) sau Deleted (Șterse) de pe server, prin webmail sau din orice aplicație; pentru Gmail, verifică și All Mail. În septembrie 2026, Gmail și iCloud păstrează mesajele din Coș cel mult 30 de zile. După ce Coșul este golit sau mesajul este eliminat (expunge), dispare din toate aplicațiile.

Pot șterge emailurile de pe telefon, dar să le păstrez pe server?

Nu cu o ștergere IMAP, care le elimină peste tot. Arhivează-le în schimb: pe iPhone, selectează Archive Mailbox la Move Discarded Messages Into, iar mesajele pe care le elimini ajung în cutia de arhivă, nu în Coș. Cu POP și „leave messages on server”, o ștergere locală lasă copia de pe server neatinsă, cu excepția cazului în care aplicația este setată să o șteargă și acolo, cum sunt conturile POP noi din versiunea actuală de Thunderbird (Until I delete them, adică „până când le șterg”). Serverul poate totuși să elimine emailurile vechi conform propriei politici.

Pot șterge emailurile de pe server, dar să păstrez o copie pe computer?

Da: mută-le mai întâi într-o cutie poștală stocată pe computer. În Mail pe Mac, alege „Mailbox” → „New Mailbox” (Cutie poștală → Cutie poștală nouă) și setează „Location” (Locație) la „On My Mac” (Pe Mac-ul meu); Apple spune că aceste cutii poștale sunt locale pentru acel Mac. „Local Folders” (Dosare locale) din Thunderbird funcționează la fel. După ce ștergi copia de pe server, acel computer deține singura copie, așa că fă-i backup.

Dacă elimin un cont dintr-o aplicație, se șterg emailurile?

Nu în cazul IMAP. Ghidul Apple pentru Mail pe Mac spune că mesajele contului sunt eliminate de pe Mac, în timp ce „copiile mesajelor rămân pe serverul de email al contului”. Cu POP, fă mai întâi backup: eliminarea contului șterge mesajele descărcate de pe Mac și rămâne doar ce mai există pe server.